„Deasupra satului se înalţă falnic muntele de marmură Szarmany.La poalele muntelui se află vechiul castel al familiei Lazar, cu bastioanele sale, cu zidurile crestate. Pe panta muntelui este mănăstirea şi biserica franciscanilor, pe vârful muntelui fiind mândra capelă, mai încoace , la înălţimi este biserica cu turn strălucitor din Lăzarea, dedesubtul acestui grup pitoresc aşternându-se comuna cu grupurile de case care se înalţă printre ramurile verzi ale pădurilor.”-scria baronul Orban Balazs despre Lăzarea, care a reuşit să concentreze într-o singură idee atmosfera imaginii miraculoase a comunei.

 Perla Carpaţilor Orientali, depresiunea mărginită de munţii Gheorgheniului este unică nu numai datorită frumuseţilor sale naturale. Cei interesaţi pot fi fermecaţi şi de istoria şi trecutul regiunii. O dovadă exemplară a trecutului măreţ al regiunii este Lăzarea.Primele date scrise despre aşezare pot fi găsite în documentul papal din anii 1332-1334.

 Denumirea de Lăzarea a fost folosită pentru prima dată în documentele oficiale ale secolului al XV-lea.Trecutul aşezării este strâns legat de istoria dinastiei Lazar şi cu cuibul străvechi al familiei , castelul Lazar.Dar înainte să trecem la prezentarea acestei clădiri pompoase să facem o plimbare la Lăzarea şi împrejurimile sale. Aşezarea se situează la 6 km de Gheorgheni în direcţia nord-vest.Depresiunea a fost atacată de mai multe ori de turci şi tătari.

 Aceste lupte au fost  deseori crunt resimţite de localnici. De luptele dintre localnici şi tătari ne aminteşte Dealul Tătarilor situat la marginea aşezării, unde au fost înmormântaţi tătarii învinşi , conform tradiţiei aici au fost îngropaţi 500 de atacatori, iar dintre localnici au pierit doar 15 în luptă.

 Poţi ajunge în aşezarea situată la 770 de metri altitudine deasupra nivelului mării pe calea ferată care străbate Ardealul şi pe drumul naţional 12 din partea Topliţei sau a Gheorgheniului. Conform recensământului din 1992 numărul locuitorilor comunei a depăşit 3700 de capete, dintre care majoritatea fiind de naţionalitate maghiară.

De Lăzarea aparţine Ghidup, o mică aşezare de munte, unde se refugiază pentru weekend locuitorii din împrejurimi, acest lucru fiind oglindit de construcţii. Micul sat situat la 800 de metri altitudine, s-a format, ca în multe alte cazuri, departe de centrul comunei,la hotarele sale,  original fiind întemeiat pentru păşuni şi creşterea animalelor.

Ghidup este o aşezare frumoasă atât vara cât şi iarna. În cadrul turelor cu sania drumul te duce printr-un peisaj de vis. Drumurile sunt mărginite de dealuri măreţe, brazi de culoare verde-închis. Această regiune ca din poveste a luat în ultimii ani un avânt deosebit în ceea ce priveşte dezvoltarea, putând deveni în scurt timp un paradis al turismului. Doar în 2007 s-au construit 20 de case iar regiunea oferă multiple posibilităţi de a practica diferite sporturi, totodată aici este dată posibilitatea organizării unor tabere sportive.

Viaţa nu se opreşte nici în timpul iernii, pe dealuri alunecă sănii, schiuri, snowboard-uri pe zăpadă, iar pe patinoarul de la Lăzarea pe lângă patinaj, meciurile de hochei oferă culoare zilelor.

Cu toate că anotimpul rece îi atrage pe vizitatori cu nenumărate posibilităţi de recreere, localnicii de la Lăzarea îşi iau rămas-bun de la iarnă cu mare plăcere.

 Tradiţiile din această perioadă sunt deosebit de variate şi multiple. În Ţinutul Secuiesc s-au păstrat o serie de obiceiuri specifice acestei perioade . De 15 ani se organizează manifestări comune  de luare de rămas-bun de la iarnă în judeţul Harghita cu scopul păstrării tradiţiilor şi obiceiurilor. În fiecare an dreptul de a organiza această manifestrae îi revine altei aşezări, în 2007 comunei Lăzarea i-a revenit acest drept. Cu această ocazie s-au adunat reprezentanţi  mascaţi-costumaţi din 13 aşezări, la sosirea acestora toţi au fost înveseliţi de priveliştea din faţa ochilor.

 Punctul culminant al petrecerii este defilarea zgomotoasă a costumaţilor, cu ocazia căreia fiecare grup îşi conduce propria păpuşă pe ultimul drum. Iarna reprezentată de păpuşi numite Ilyes, Dobondi sau în formă de taur este însoţită de un alai costumat care prezintă animale, draci şi alte figuri ciudate.

  Până la urmă alaiul pompos îngroapă păpuşa şi tototdată iarna. Spectacolul distractiv este răsplătit de localnici cu mâncăruri tradiţionale specifice pentru această perioadă.

Lăzarea reprezintă un centru însemnat  al turismului, fiind o zonă de importanţă judeţeană.

Fiind una dintre cele mai vechi aşezări din depresiunea Gheorgheniului s-a remarcat ca un centru turistic şi cultural al Ţinutului Secuiesc. În monumentele comunei gotica de tip clasic, lumea formelor renascentiste şi baroc este însoţită de elementele tradiţionale populare care tind către simplitate . Tabăra artistică de creaţie a fost înfiinţată cu scopul păstrării tradiţiilor populare, expoziţiile de artă plastică, prezentările de meserii populare se bucură de renume naţional. Reţeaua de primire a oaspeţilor îi activează exemplar pe localnici. Cea mai frumoasă podoabă a aşezării este un castel, care azi găzduieşte manifestări culturale,tabere, festivaluri şi expoziţii. Pe teritoriul castelului doar unele descoperiri arheologice sunt dovada perioadei medievale:  obiecte din Epoca Bronzului, perioada dacilor şi secolul al XIV-lea.

 Castelul-cetate a fost construit între anii 1450-1532 în mai multe etape, casa construită deasupra casei doamnelor a fost folosită în mod sigur de Lazar Andras. Sub bastionul de la poartă clădirile de pe lângă intrare au fost înălţate în trei etape. Porţile au fost însoţite din ambele părţi de ziduri de apărare. Pornind de la dimensiunile curţii rezidenţa a fost deosebit de importantă, conform bucăţilor de teracotă descoperite este posibil ca în interior să fi fost şi alte clădiri. Fiii lui Lazar Andras au construit în 1532 o nouă clădire , care este baza clădirii de azi , pe intrarea pentru căruţe se poate observa şi azi o inscripţie cu ornamente. Clădirea din acea epocă a fost dărâmată de Lazar Istvan al IV-lea, el a fost o personalitate însemnată în Ciuc, Gheorgheni şi Casin, pe alocuri a folosit vechea fundaţie pentru a înălţa clădirea de proporţii uriaşe.

 Este posibil ca zidurile de apărare din sud  să fi fost înălţate după această perioadă, incluzând şi bastionul de la poartă. În colţuri au fost înălţate pavilioane în stil italian între 1629-1631. Cel care a comandat construcţia a fost verişorul domnitorului , cu rang înalt, nu e de mirare că a dorit o rezidenţă ca atare, astfel proiectantul clădirii a utilizat o serie de elemente reprezentative, care au fost folosite şi în construcţiile comandate de domnitori, ca de exemplu bastionul de colţ cu inscripţii şi steme , scările pompoase sau elementele pictate. Dintre zidurile care înconjoară curtea doar zidul de sud a fost decorat cu ornamente pictate, care reprezintă motive florale.Lazar Istvan al IV-lea a realizat un grup de clădiri cu bastioane, în formă dreptunghiulară , cu o curte interioară , cu dimensiuni impozante, fără pereche în Transilvania, prin modificarea rezidenţei domneşti din perioada Evului Mediu. După terminarea faţadei de sud a castelului părţi ale clădirii din secolul al XIV-lea au fost demolate şi a fost construit zidul de apărare din partea de est, a cărui colţ interior a găzduit cuptorul şi bucătăria.

 După aceea partea dintre casă şi zidul de apărare a fost umplut de clădiri cu boltă. În partea de nord-vest a curţii s-a construit palatul în care se desfăşurau adunările din diferitele scaune, în centrul căruia era o închisoare. Spaţiul uriaş de pe etaj a fost numit Sala Cavalerilor, pe faţada de sud a clădirii înşiruindu-se cinci ferestre cu rame de piatră.  Bastionul Veres în formă de septogon a fost terminat, conform tradiţiei în 1658, conform documentelor din arhivă în 1696, bastionul din nord-vest nu a fost niciodată terminat. Castelul şi-a atins forma cea mai pompoasă la sfârşitul secolului al XVII-lea , în vremea contelui Lazar Ferenc , nu după mult timp datorită distrugerilor cauzate de luptele pentru libertate din perioada  lui Rakoczi   în anii 1706-1707 cea mai importantă parte a clădirii a ars total , pereţii s-au dărâmat, s-a păstrat doar o parte de clădire de pe lângă zidul din est Această parte a fost modificată  înfiinţându-se aşa-numita Casă a Doamnelor, primind un exterior în stil baroc obţinându-şi forma finală în 1742 . După incendiul din 1748, castelul şi-a pierdut treptat rolul rezidenţial, au fost dărâmate toate clădirile anexe necesare unei curţi şi încetul cu încetul şi clădirile pentru locuit au fost distruse, la mijlocul secolului al XIX-lea au fost locuite doar câteva săli.

Datorită fondurilor limitate din domeniul ocrotirii monumentelor timp de un secol nu s-au acordat bani pentru renovarea castelului.Situaţia a fost schimbată în urma unei iniţiative locale şi a unei intense propagande, astfel în 1960 necesităţile de conservare au fost satisfăcute. După cercetările arheologice, în 1980 au început lucrările de renovare. De-a lungul reconstrucţiei care a durat aproape 20 de ani, au fost reînălţate bastioanele din sud-vest şi sud-est, bastionul Voros din nord-est, palatul Hosszu, bastionul din nord-vest şi închisoarea, clădirea de la poartă şi faţada de sud.În 1991 a fost terminată şi partea de nord-est, au fost consolidate Casa Doamnelor şi acoperişul, însă nu s-a mai păstrat forma lor originală, fiind utilizate şi elemente de beton armat.

În sălile reconstituite au fost expuse creaţiile taberelor de arte plastice şi a atelierelor de artă populară,  care au loc din 1974 , în cadrul unor expoziţii permanente şi periodice.

Din anul 1996 Castelul Lazar este sub conducerea Centrului de Creaţie Judeţeană de la Lăzarea, din cadrul Consiliului Judeţean.

Înainte să facem cunoştinţă cu celelalte atracţii turistice din Lăzarea , să mai rămânem puţin la familia Lazar, deoarece aceasta este una dintre cele mai vechi şi mai cunoscute familii catolice de nobili din Ţinutul Secuiesc. În documentele din 1345 este amintit deja numele căpitanului Lazar Egyed , proprietatea lor timpurie fiind la Tomeşti, stabilindu-se la Lăzarea de la mijolcul secolulul al XV-lea, când familia a primit o donaţie de stemă din partea regelui Laszlo al V-lea în 1456. Lazar Balint a fost locotenentul şi judecătorul regal al Ţinutului Casinului favorurile au fost câştigate de la regele Zsigmond, acestea fiind consolidate şi de regele  Matei.

 Primul membru al familiei stabilit la Lăzarea a fost Lazar Andras, care a obţinut o sărbătoare de 100 de zile pentru Lăzarea.

Fratele lui, Balazs , a fost consulul Scaunului Ciucului, se pare că el a comandat construirea aripii de est a mănăstirii franciscane de la Şumuleu.Dintre fii lui Andras, Istvan şi Ferenc au primit rang înalt de la rege. Janos a fost adeptul lui Szapolyai, al cărui nepoată a fost căsătorită cu Bethlen Farkas.Din această căsătorie s-a născut domnitorul Bethlen Gabor şi guvernatorul Transilvaniei ,Bethlen Istvan. Cei doi copii au fost crescuţi o perioadă la castelul de la Lăzarea, în „severitatea cruntă a secuilor”.

În rândul familiei Lazar şi Ferenc a jucat un rol politic dinamic, situat în fruntea conducerii Scaunului Ciucului, la început fiind adeptul Habsburgilor, reuşind să obţină rabgul de conte în 1702. Mai târziu a fost de partea luptei pentru libertate, din acest motiv fiind nevoit să se refugieze în Moldova, dar după exil s-a reîntors la Lăzarea.

Istoria familiei poate fi urmărită cu exactitate până la acest punct, până la secolul al XVII-lea, azi nici un membru al familiei Lazar n-a rămas în Transilvania, în străinătate fiind doar urmaşi de pe linia fetelor.

Cealaltă atracţie arhitectonică de la Lăzarea este biserica şi cetatea romano-catolică, care reprezintă una dintre frumoasele amintiri ale stilului roman şi gotic târziu.Clădirea figurează ca monument pe lista oficială a monumentelor judeţului Harghita .Biserica se înalţă pe locul numit Banya la o altitudine de 786 de metri, fiind construită conform tradiţiei în jurul anului 1235, bazinul pentru botez datează tot din această perioadă, bazinul sculptat dintr-o singură bucată de piatră este expus la Muzeul De Istorie de la Bucureşti. În 1400 clădirea a fost renovată din nou, în stil gotic,amintirea acesteia fiind păstrată de uşa cu boltă, anul construcţiei fiind ilustrat de o dată gravată în piatră. În 1488 a fost înălţat un turn , după un an au primit acordul pentru organizarea sărbătorii bisericii.Clădirea deosebit de frumoasă a fost distrusă de invazia tătarilor în 1658-1661. Astfel în 1729 biserica a fost demolată şi reconstruită, cu excepţia sanctuarului şi turnului.Mai mulţi membri ai familiei Lazar sunt înmormântaţi în biserică. În 1492 în urma intervenţiei lui Lazar Andras s-a eliberat acea decizie a papei, care le oferea dreptul de a organiza sărbătoarea acestei biserici. Localnicii de la Lăzarea participă la aceste sărbători cu mare cinste, în fiecare an ei sunt primii care merg în pelerinaj pe jos la Şumuleu , ca să –I mulţumească şi să se roage Sfintei Fecioare.

Imaginea comunei Lăzarea este colorată şi de o capelă gotică din secolul al XV-lea situată pe muntele Szarmany. Capela a fost construită de familia Balo de la Băţanii Mari în cinstea Domnului. Fostul loc de pelerinaj de la Gheorgheni poartă semnele stilului gotic.

Iar şirul monumentelor deosebit de frumoase nu se încheie aici, deoarece aici se află cealaltă podoabă a regiunii, mănăstirea franciscană. Mănăstirea, cea mai însemnată în depresiunea Gheorgheniului, a fost costruită între anii 1669-1752. Terenul a fost donat călugărilor de Lazar Istvan, clădirea a fost construită în stil baroc, obţinându-şi forma actuală în 1875. Clădirea mănăstirii are formă pătrată, de colţul său din sud-est este legată biserica în stil baroc prezentată deja. Cel care a comandat construirea clădirii a fost Pater Taplocai Gorog Istvan, până în 1729 mănăstirea franciscană a funcţionat în rol de convent, adică cele mai importante organe ale bisericii catolice maghiare funcţionau aici.Între 1669-1674 şeful mănăstirii era Kajoni Janos, un fel de Pazmany Peter al Ardealului. Kajoni Janos a fost călugăr franciscan, pianist , orgonist, muzician , care a studiat la Şumuleu-Ciuc, apoi la Nagyszombat. Fiind conducătorul  ordinului franciscan de la Călugăreni, Lăzarea şi Şumuleu, era custodele ordinului în Transilvania. Pe lângă acestea colecţiona şi făcea notiţe pe baza unor documente muzicale , el însuşi fiind compozitor şi traducător.

A fost înmormântat în aprilie 1687 la mănăstirea de la Lăzarea. În peretele mănăstirii se poate vedea statuia  de mici dimensiuni. De la înfinţarea mănăstirii aici au locuit aproximativ 800 de călugări , dintre care 51 au fost înmormîntaţi aici, din anul 1951 călugării au fost obligaţi să părăsească mănăstirea , care timp de 150 de ani a funcţionat ţi ca instituţie de învăţământ. Din anul 1771 a funcţionat şcoala numită Norma până în 1906. Azi mănăstirea găzduieşte tabere de creaţie.

Merită să vizitezi aceste locuri nu numai din cauza clădirilor deosebite, localnicii harnici şi ospitalieri oferă vizitatorilor programe bogate, ca de exemplu Zilele Comunei.

Distracţia nu este oferită numai de programele organizate, la Lăzarea s-a construit şi o pistă pentru motociclete de nivel naţional, unde în 2006 s-a organizat primul concurs internaţional de motociclism, concurs organizat cu sprijunul Asociaţiei Române de Motociclism. Cei 30 de participanţi au sosit din 10 oraşe,ca să-şi demonstreze priceperea la concursul Enduro Cross.

Concursul de nivel naţional , conform planurilor va fi organizat anual de 1-2 ori.

Datorită modernizării continue a pistei şi a spaţiului pentru spectatori se pot organiza 1-2 concursuri pe an, dar Lăzarea va putea găzdui  şi concursuri internaţionale.

Activitatea sportivă bine organizată are un trecut de mai bine de 100 de ani, ocupând un loc deosebit de important în viaţa comunei Lăzarea, din anii ’60 mişcarea sănătoasă a devenit foarte importantă în cadrul procesului instructiv-educativ, pe de altă parte clubul sportiv al adulţilor a câştigat o formă organizată. La iniţiativa iubitorilor de sport din comună  în anul 2000 s-a înfiinţat Asociaţia Sportivă Bastya.

Copiii participă cu mare interes la  evenimentele spotive, nu ar fi de mirare dacă mai târziu unii ar alege această pasiune. Cu numărul locuitorilor nu este problemă, deoarece în comună funcţionează un grup şcolar, care în 27 februarie 1990 a preluat numele domnitorului Bethlen Gabor. La grădiniţele din comună cadrele se ocupă cu 100 de copilaşi , în timp ce la şcoală studiază 500 de copii. Clasele gimnaziale sunt situate în şapte clădiri, la învăţământul primar sunt cam tot atâţia ca în clasele 5-8.

Şcoala Generală Bethlen Gabor de la Lăzarea a înfiinţat în martie 2005 şi o fundaţie cu aceeaşi denumire, care şi-a propus scopuri foarte serioase, cel mai important fiind sprijinul acordat tinerilor , prin crearea unor condiţii optime pentru aceştia.

Munca tinerilor nu se reduce numai la băncile şcolare, la Lăzarea s-a înfiinţat acum 10 ani formaţia de dans popular Cika, care are 40 de membri. Formaţia se ocupă cu culegerea dansurilor şi obiceiurilor populare, cu prelucrarea  şi predarea acestora. Formaţia este funcţionează azi în cadrul unei fundaţii , care pe lângă valorile autohtone sprijină şi manifestările culturale de nivel naţional. Scopul principal însă rămâne continuarea activităţii de instrucţie-educaţie şi participarea la toate  activităţile de eurointegrare.

La păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor populare contribuie nu numai cei mici, ci participă în mod activ şi adulţii, o astfel de manifestare este Festivalul Verzei de la Lăzarea.În trecut localnicii mergeau  împreună pe dealul numit Carina, ca să recolteze varza, acest obicei a fost rechemat la viaţă. Astfel localnicii de la Lăzarea organizează în fiecare an acest festival. Pe deal varza este cultivată de aproape 800 de familii pe porţiuni de teren între 2-10 ari. În ziua sărbătorii împreună taie căpăţânile de varză , recolta bogată fiind sărbătorită cu mâncăruri tradiţionale din varză şi petrecere toată noaptea.

La Lăzarea lucrează pe lângă pedagogi deosebiţi şi medici recunoscuţi. În clădirile autonomiei locale  medicii de familie şi medicii stomatologi vindecă bolnavii cu aparatura proprie . Dotarea cabinetelor medicale este demonstrată şi de faptul că aici vin în mod regulat şi câţiva specialişti care îi tratează pe bolnavi.

Pentru marea majoritate a locuitorilor traiul este asigurat de agricultură şi de creşterea animalelor, regiunea este renumită pentru recolta de cartofi şi varză. Foarte mulţi locuitori, care lucrează în oraş nu-şi pot cultiva pământurile în mod corespunzător, din acest motiv lucrările sunt efectuate de Asociaţia Agricolă Bastya. Chiar dacă activitatea asociaţiei mai întâmpină unele dificultăţi , activitatea ei este aproape unică în judeţ. Membrii ei urmăresc cu atenţie posibilităţile de finanţare şi au reuşit să creeze un parc de maşini corespunzător. Suprafaţa totală a terenurilor date de familii asociaţiei depăşesc 1100 de hectare, pe acestea se cultivă mai ales cartofi şi grâu, vânzarea produselor fiind tot sarcina asociaţiei.

O altă resursă a comunei este reprezentată de păduri, pe lângă pădurile privat mai sunt şi porţiuni comune de păduri şi păşuni, care cuprind terenurile celor rămaşi în aşezare. Caracteristica lor cea mai importantă, pe lângă drepturile de  proprietate şi folosinţă comună  este proporţia ideologică care îi revine fiecărui membru. În aşezare funcţionează două proprietăţi comune : Lăzarea şi Borsec, cel din urmă a primit doar 286 de hectare din terenurile naţionalizate. Proprietatea de la Lăzarea avea terenuri de 4000 de hectare, din care care azi are doar 2569 de hectare. Proprietatea are 1400 de membrii.

În aceste păduri uriaşe trăiesc o serie de animale sălbatice, pe lângă căprioare şi iepuri, sunt urşi, vulpi, lupi, ceea ce oferă posibilităţi corespunzătoare turismului vânătoresc. Pe lângă vânătoare locurile de pândă se bucură de o mare popularitate.

Cu asemenea suprafeţe acoperite de păduri nu este de mirare faptul că aici funcţionează două centre de prelucrare a lemnului.Întreprinderile mijlocii  asigură locuri de muncă pentru 100 de localnici. Prelucrarea lemnului începe cu exploatarea pădurilor şi ţine până la ambalarea produselor finite. În acest centru dotat cu tehnică modernă se fabrică şi mobilă, dar cele mai importante produse sunt casele de locuit. În comună putem întâlni meseriile tradiţionale.

Kozma Maria este una dintre renumiţii sculptori în lemn. Doamna foarte pricepută sculptează obiecte decorative care mai de care mai frumoase: rame pentru oglinzi, candelabre, vaze.  Din mâna ei au ieşit şi statuiete, dar cele mai valoroase sunt piesele de mobilier populare, mese, lăzi, dulapuri sculptate. Artistul popular are totodată şi o pensiune, unde după cum spun localnicii joacă rolul de gospodină. În pensiunea cu două margarete patru camere stau la dispoziţia oaspeţilor şi se oferă semipensiune.

Celălalt meşter din sat este fierar,nenea  Czimbalmos Karoly. Clienţii vin la ei de departe pentru comenzi, deoarece sub mâinile sale şi fierul înfloreşte, aşa de uşor îl formează. Meşterul fierar participă la taberele de creaţie din anul 1974, îi cunoaşte şi este prieten cu toţi meşterii, cărora li se datorează restaurarea castelului, iar în clădirea renăscută nu există bucată de fier în care să nu fie urma muncii fierarului de la Lăzarea.  Cei care doresc să vadă toate aceste lucruri , au cazarea şi masa asigurată de reţeaua de turism rural care funcţionează în comună, Asociaţia OVR Lazar, care funcţionează ca fundaţie din anul 1991. Gruparea reuneşte mai mult de 15 familii, care conduc pensiuni de două margarete, unde la cerere se asigură semipensiune sau pensiune totală, cu mâncăruri gustoase specifice locului. Cei mai pretenţioşi pot alege o pensiune cu trei margarete, ca de exemplu Casa de Oaspeţi Becze. Totodată se asigură turiştilor programe organizate: ei se pot înscrie la ture cu căruţa, pe jos, călare, cu cvadul , la picnic,iarna la ture cu săniile. După plimbări, mers cu patinele sau schiurile seara ziua este încheiată cu cină comună şi dans.

 Anual oaspeţii sunt aşteptaţi la şase mari manifestări: „îngroparea iernii”, Paştele, cu ocazia pelerinajului de la Şumuleu, de Zilele Comunei, la Festivalul Verzei , de Revelion. Dar călătorul se poate odihni aici oricând, deoarece locuitorii de la Lăzarea îşi aşteaptă mereu oaspeţii cu bucurie şi ospitalitate.